În predica Sfintele Evanghelii se vorbeste despre cinstea omului şi despre valoarea sufletului omenesc. Mîntuitorul spune "Ce va folosi omul de ar dobîndi toată lumea, dar îşi va pierde sufletul său?"(Marcu 8, 36). Apoi zice: "Ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?"(Marcu 8, 36). Trebuie să luăm aminte la cît de mare şi nemăsurată valoare are sufletul nostru şi la cîtă cinste şi preţuire l-a ridicat Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Şi dacă este asa, cine va putea vreodată a se împotrivi acestui adevăr?

Sfînta Scriptură obişnuieşte de multe ori să numească pe om "suflet". Iată ce spune la Facere: "Iar sufletele care au intrat cu Iacob în Egipt şi care au ieşit din coapsele lui, au fost de toate şaizeci şi şase de suflete, afară de femeile feciorilor săi. " Iată că Sfînta Scripturp îl numeşte pe om suflet. Şi de ce îl numeşte Sfînta Scriptură pe om "suflet"? Răspunsul este acesta: pentru valoarea cea mare ce o are sufletul faţă de trup.

Dar poate cineva să îi spuna sufletului om? Nu, omul se poate numi suflet, dar sufletul nu se poate numi om. Pentru că sufletul are fire nevăzută, iar sufletul are fire văzută şi simţită, şi numai cînd acestea se unesc într-un singur întreg atunci se cheamă om. Dar nici sufletul nu se cheamă om fără trup, nici trupul nu se zice fără suflet. Caci omul este un întreg unit din două firi, suflet şi trup.

Sufletul omului are si el o lucrare asemănătoare cu cea a îngerilor. El are credinţa şi dragostea de Dumnezeu şi îl slujeste cu frică şi cutremur. Sufletul omului are şi el puterea de a sluji, de a ajuta pe fraţii săi, de a-i mîngîia în necazuri, de a-i îintări cuvîntul şi de a veni întotdeauna spre ajutorul lor.

Sufletul reprezintă într-un fel Crezul vieţii căci cu cît sufletul este mai luminat, cu cît purtăm mai mult dragostea de Dumnezeu, cu atît putem determina producerea de cît mai multe fapte bune, trăi mai bine şi mai împăcaţi, putem primi Mîntuirea.

Sufletul reprezintă dragoste, iubire, pace, un portativ de însuşiri care ne călăuzeşte pe anevoiosul drum în viaţă, Nu putem pleca pe drumul vieţii decît cu un suflet binecuvîntat de Dumnezeu, împăcat şi plin de lumină.

Omul, asemenea începătoriilor, stăpîneşte oraşe, ţări şi ţinuturi, dă legi şi conduce suflete după cum a zis Dumnezeu: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi"(Facerea 1, 28)

Sufletul omului curat şi luminat de puterea lui Dumnezeu stăpîneşte pe Ispititor, îl arde cu rugăciunea şi îl alungă cu credinţă. Sufletul nu vrea să facă voia lor şi, mai ales, nu se lasă biruit de patimile trupului şi ale sufletului căci Sfînta Treime este mereu apoape de noi, ba chiar şi ne ocroteste de cel viclean.

Sufletul, se poate spune că este un dar, căci acesta este un cadou de la Dumnezeu. Sufletul ne conduce în viaţă, ba chiar ne face să trăim, sufletul ne dă prosperitate, ne însemnează faţă de alţi oameni, sufletul ne educă, ne maturizează, ne arde, ne arată mînie, poate fura alte suflete, poate respinge, poate omori, sufletul poate fi un atu, o amintire, poate însemna speranţă, flacără, dorinţă, sufletul este lumina, sufletul este scînteia focului lui Dumnezeu care sălăşluieşte în noi.

În funcţie de viaţa noastră, de calea pe care o alegem, de influenţe şi de educaţie, sufletul are întotdeauna o parte bună în el, reprezentînd partea optimistă a lucrurilor.

Sufletul este nemuritor! Sufletul nu fură! Sufletul este doar locul unde se adună păcatele! Sufletul nu este ironic! Sufletul este un moştenitor! Sufletul poate lua decizii, iar aceste decizii pot fi influenţate sau nu.

Omul poate să cadă în păcat datoriăa părţii sale trupeşti. Omul a moştenit păcatul strămoşesc. Omul este ispitit. Din cauza trupului, sufletul poate fi pătat şi de aceea ne este sortit să plătim păcatele săvîrşite în timpul vieţii căci aceasta e calea cea mai uşoară. Cum ne putem curăţi sufletul, conştiinţa, inima şi trupul de păcatele ce ne apasă? Acest lucru poate fi săvîrşit doar prin căinţă, lacrimi şi rugăciune căci durerea atrage mila, mila atrage iubire şi iubirea atrage îngăduinţa pînă cînd se ajunge la iertare.

Principala calitate a sufletului este cea de a ierta.

Doar aşa ajungem oameni drepţi, cinstiţi, oameni iubiţi, doar aşa putem primi iubirea, putem primi mila, binecuvîntarea şi Mîntuirea lui Dumnezeu.

Victor Balan