Sufletul… Infinitul în care se regăsesc toate sentimentele încercate de om pînă acum.O bătălie nesfîrşită între bine şi rău, între libertate şi închisoare, între viaţă şi moarte…

Sufletul e acea sclipire capabilă să te ajute atunci cînd ai nevoie de ea. Cu mult timp în urmă acea sclipire trăia şi în mine şi o simţeam de fiecare dată cînd o căutam… Ardea… Dar acum s-a stins…

La început, cînd am fost creată, acea luminiţă era una plăpîndă şi inocentă însa ea a devenit puternică şi vie atunci cînd primii fiori de iubire mi-au pătruns în suflet. Parcă aveam o perdea de fluturi coloraţi în stomac şi parcă ochii mi se luminau de fiecare dată cînd mă gîndeam la el. Era minunat. Păcat doar că… toate lucrurile frumoase sînt … efemere… ca un vis.

M-am trezit abandonată, pustiită, făcută scrum… Sufletul mi s-a stins în acea clipă iar eu mai trăiesc de dragul de a trăi… Trăiesc pentru a zace pe pămîntul rece şi umed, ca moartă, aşteptînd ca marea din ochi şi potopul de lacrimi să-mi transforme cărbunele din interior în acea flacăra vie…

Aveţi grijă de sufletul vostru pentru a fi liberi, pentru a zîmbi, pentru a iubi cu adevărat… căci sufletul moare atunci cînd e trădat…

Ana Nina Croitoru