...Cum poţi să-mi refuzi prietenia? Acum ceva timp ai spus că nu mai îndeplinesc normele tale de conduită. M-am schimbat, nu-i aşa? Dar, de ce totuşi mă cauţi în continuare? De ce mă deranjezi noaptea cu telefoanele tale? Oricum nu dorm, dar îmi deranjezi liniştea. Este liniştea mea, a unei fete, a unui fost prieten pentru tine. Eu asta am fost, un prieten. Eu nu nu sînt o fată pentru tine. Cum poţi totuşi să mă judeci? La ce te raportezi de fapt? La religia ta, nu? La conduita pe care ţi-o impune. Nu erai aşa, te-ai schimbat. Nu ştiu dacă în bine, şi mă îngrijorează şi pe mine, dar nu-ţi refuz prietenia drept pedeapsă, aşa cum faci tu. Eu încă încerc să te înţeleg, dar dacă mă condamni, încep şi eu să te judec, şi ce-am făcut atunci?

Sînt de acord că ai credinţa într-un Dumnezeu şi sînt mulţumită de asta. Dar se vede? Ce înţelegi prin credinţă? Dacă crezi în Dumnezeu, asta înseamnă că trebuie să te etalezi cu fraze de genul acesta: ,,Dumnezeu să vă binecuvînteze!" sau ,,Dumnezeu e mare, mare, mare!"? Nu ajungi în modul acesta la o anume propagandă în ceea ce-L priveşte? Crezi că este necesar?

Atunci cînd crezi, nu trebuie să te lauzi, să judeci, să-ţi faci numai prieteni care cred şi ei la fel ca tine, iar pe ceilalţi să-i înlături, judeci şi să-i batjocoreşti.

Ochii sînt oglinda sufletului, nu? Cînd ai credinţă, în ochi se vede linişte, armonie şi mai ales o anume lumină. Ochii îţi strălucesc, poţi să vezi imaginea sufletului. Al cui suflet? Care suflet? Ce este sufletul tău, dacă judeci?

Ştiu că Dumnezeu are în fiecare dintre noi o parte din El. Cînd sîntem în armonie cu noi înşine, ne referim atît la partea trupească cît şi cea spirituală. Sufletul este partea spirituală a noastră. Cu ajutorul lui stabilim legătura noastra cu Sufletul.

Şi tu, şi eu avem cîte un suflet care este diferit. Mereu este diferit, doar nu are să fie acelaşi, nu? dar, ce avem noi, nu este decît o mică parte din Suflet. Acesta nu este complet, decat dacă ştim să ne folosim credinţa să-l păstrăm pur pentru următoarea secundă şi următoarea...

Spune-mi, pui suflet în ceea ce faci? Vrei sa faci ceva? Ce planuri ai pe viitor? Îţi place să vii de la şcoală, să mănînci ceva, după care să ieşi afară la prieteni, pentru ca apoi să revii în casă şi să stai la calculator alte cîteva ore. Următoarea zi să te trezeşti la unsprezece dimineaţa şi să pleci la scoala, şi urmează acelaşi program. Ce fel de viaţă mai este şi asta? Timpul trece pe lîngă tine şi nici măcar nu te oboseşti să prinzi din urmă ultima suflare care tocmai s-a dus neobservată şi s-a irosit. Sufletul se irosesşe degeaba. Nu-şi are nici un rol în activitatea ta de zi cu zi.

Dar într-o zi sînt sigură că ai să te aşezi la birou şi ai să scrii ceva: o scrisoare unei rude sau unui prieten, o cerere de angajare sau promovare în funcţie, orice vrei tu. Ai să doreşti să-ţi schimbi viaţa şi vei avea nevoie de ajutor. Pentru că nu poţi întreprinde nimic important fără nici un mic ajutor. În primul rînd trebuie sa ceri ajutor lui Dumnezeu, iar apoi, sa-ti ceri ajutor ţie însuţi. Ca să reuşeşti să-ţi iasă perfect, trebuie să pui trup şi suflet în acel lucru. Sufletul este cel care întregeşte orice activitate, pentru ca aceasta să iasă perfectă. Sufletul te ajută să fii cel mai bun, este partea din noi care odată ,,trezită" îţi oferă totul.

Trebuie să ai grijă de sufletul tău, pentru că din el izvorăşte orice sentiment sau dorinţă a ta. Din suflet vine dragostea, ura, invidia, frica, resemnarea, dorinţa de a fi iubit sau de a oferi iubire, de a trece peste frică, de a crede, de a trăi, de a avea prieteni, succes şi multe altele. Iar dacă toate acestea izvorăsc din suflet, înseamnă că ele sînt adevărate. Cînd îmi spui acum că mă urăşti cu tot sufletul tău, înseamnă că este adevărat şi chiar îţi doreşti să nu mă mai vezi, pentru că ura ta are rădăcini adînci, vine din sufletul tău.

Ai zis ca nu mai vrei să mai fim prieteni dar totuşi sufletul tău te îndeamnă să întrebi de mine orice persoană pe care o întîlneşti în cale şi mă cunoaşte.

În acest moment, sufletul tău nu ţine cont de nimic din lumea exterioară, cînd se raportează la al meu, despre care zici tu că m-a schimbat. Ascultă şi tu ce zice sufletul tău, pentru că, în esenţă, este pur şi curat. De ce te ascunzi după imaginea pe care ţi-ai creat-o şi nu vrei să asculţi? Doar atît, nu să-mi urmezi gîndurile sau să mă judeci, ci doar să asculţi. De ce îmi atribui lucruri care nu mă caracterizează? doar ştii că nu sînt adevărate, dar parcă te omoară că nu sînt cum vrei tu, şi te înşeli amarnic.

Sufletul tău îl simte pe al meu că nu s-a schimbat, iar din această cauză mi se pare absurd că mă respingi. Odată format, sufletul nu se mai schimbă şi este cea mai longevivă parte a noastră.

Poţi să-mi defineşti sufletul tău? De unde ştii că există într-adevar? Ce te învaţă biserica ta despre suflet? Cînd îmi zici că tu ai un suflet mai curat decît la meu, la ce te referi de fapt şi mai ales cum poţi să faci o asemenea comparaţie? Sufletele între ele nu pot fi comparate dacă sînt bune sau nu, pentru că ele vin din Infinit, din Incomparabil. Fiecare suflet reacţionează în funcţie de cele trăite, şi fiecare suflet trăieşte experienţe diferite.

Sufletul este o forţă mult prea mare pentru fiinţa umană ca să se poată lupta cu el. Fluxul de sentimente, dorinţe, reacţii şi multe altele este imens pentru că este vorba chiar de Suflet, care este împărţit în fiecare din noi, de aceea simţim că facem parte din El.

Sufletul nu poate fi atins sau simţit fizic că ar exista undeva în inteiorul nostru, îl simţim numai spiritual, la fel ca şi cum simţim că iubim pe cineva sau că putem avea încredere în cineva şi invers.

Sufletului nu i se poate atribui o anume definiţie, pentru că nu-L putem cunoaşte acum în toalitate, ci numai cînd ne vom despărţi de partea noastră fizică, cu toate regulile ei, şi vom ramîne numai spirit. Iar dacă sufletul nostru nu este curat, poate nu vom putea să-L cunoaştem niciodată.

Aurelia Mîrza