Să defineşti sufletul în cuvinte, este aproape imposibil, vei obţine doar o înşiruire de semne, care nu surprind esenţa. Ar putea fi o încercare eşuată de a atinge Absolutul, aici, în această lume

Este uimitor cum un cuvînt sau cîteva litere, pot cuprinde divinul uman. Cînd pronunţăm Suflet, deja se simte o oprire a timpului, o alunecare în neant şi cum un parfum al nepătrunsului învăluie fiinţa umană.

Şi totuşi, cum am putea să exprimăm, într-o manieră umană, conotaţia sufletului? Poate vom reuşi să schiţăm o vagă definiţie a misterului pe care nu-l vom dezvălui niciodată, sau poate vom aprofunda în detalii efemere taina lui, acestea hrănindu-ne setea mistuitoare de evadare într-o fantezie palpabilă.

Putem interpreta valenţele sufletului în mii de maniere, simple sau filosofice, dar nu vom reuşi să-i demonstrăm existenţa, pentru că el există în noi, e partea angelică a noastră. Dorinţa sufocantă de a pipăi realitatea lui ne îndepărtează de adevăr, nimic nu trebuie demonstrat pentru că divinitatea ne-a asigurat existenţa sa şi este suficient. Umanitatea nu va păta puritatea sufletului, el este al nostru, este legătura cu sacralitatea, este cheia către călatoria celesta.

Fiecare modalitate de interpretare a conotaţiilor sufletului, nu aduce noutăţi, dar oferă o nouă senzaţie, fiind exprimată ca şi în poezie materia sensibilă în cuvinte.

Cuvintele... puterea umană de a-şi striga existenţa, de a se răzvrăti, însă sufletul poate fi definit mutual, simţit în profunzimea lui. Şi totuşi, ce înţelegem prin suflet, poate ceva filosofic, poate ceva religios, dar întotdeauna el va semnifica combinaţia între uman şi divin, este materializarea sacralităţii în umanitate. Sufletul este ludicul Demiurgului. care a hotărît să comunice cu creaţia sa oferindu-i puteri taumaturgice, este rîul sensibilităţii, a durerii, a plăcerii şi certitudinea exisţentei noastre în univers.

Materia este efemeră, trecătoare, viaţa nu este o certitudine, însă ceea ce-şi păstrează din candoarea şi cromatica tinereţii, ceea ce ne umanizează, ne transformă este sufletul…

Cele 21 de grame cîntăresc întreaga noastră existenţă, atît de puţin şi totuşi enorm pentru puterea de aprofundare a minţii umane.

Nu există o concluzie pentru o încercare de a schiţa sau a surprinde imposibilul, într-o viziune puerilă putem defini sufletul ca un element strict uman, viaţa din noi sau binecuvîntarea absolută, dar misterul său este ascuns umanităţii, sufletul poate fi perceput prin suflet...

Roxana Pavel