Viaţa este un fluviu agitat sau un grafic matematic! Aşa afirmă gînditorii sau pragmaticii. Dar ce ar spune oare un student?

Să vedem dacă putem afla... Mă uit în jur şi văd o fată cu mapa în mînă care trece strada. Se gîndeşte oare la viaţă? Oooo...şi încă cum: "Ajung la bancomat, mă întîlnesc cu Cip, iau cartea, mă duc la cantină, mănînc.. .Ce bine! Am seminar. Să lipsesc? Nu. Dar la curs? Daaa... Mă duc la film azi? Mmm...nu ştiu..o să văd"

Asta-i viaţa noastră! Avem energie, dorinţe, visuri, speranţe. De unde? De la sufletul nostru de student. De ce să rîdem cînd ăsta este adevărul. Denumesc suflet ceea ce alţii consideră energie dar eu merg în profunzime şi zic: energie, iubire, dăruire, curiozitate. De ce stăm nopţi nedormite? De ce citim şi învăţăm? De ce plecăm în aventură prin ţară? De ce punem atît de multe întrebări? Deoarece avem un suflet însetat de noutate, de iubire, de cunoaştere şi de prietenie.

Dorinţa de a face ceva caracterizează sufletul de student. Am vrut să particip la un concurs de comunicare şi aveam nevoie de o echipă. Am întrebat: Vreţi să ne implicăm? Mi s-a răspuns: Daaa. Ne-am uitat ochi în ochi şi am început să dezbatem, să realizăm tema de preselecţie. Uitîndu-mă în urmă îmi dau seama că nu a fost uşor să renunţi la un anumit timp liber şi să te dedici unui unic scop dar tocmai ăsta este farmecul. Ne-am încurajat, ne-am susţinut şi am trecut cu bine obstacolele. Normal că am rîs, am glumit şi ne-am simţit bine. Ăsta este sufletul de student! Deschis şi puternic, trist şi voios. A trebuit să ne dăm roluri în echipă şi din dorinţa de a fi cît mai creativi, de a surprinde cît mai multe în cuvinte puţine am devenit lumină îndrumătoare, foc creativ, apă energizantă, aer revitalizant şi pămînt roditor. Ne-am identificat cu elemente primordiale şi am reînviat un suflet al echipei unde toţi sînt egali. Am trecut de prima etapă însă nu şi de ultima dar sufletul nostru de student nu ştie ce este eşecul, el cunoaşte numai ce înseamnă experienţe inedite din fiecare zi de pe urma cărora învăţăm, ne distrăm şi... respirăm.

Eu zic că sufletul de student se formează treptat dar va continua să rămînă în noi mult timp. El este dătător de: surîs, uimire, fiori, libertate, energie, tărie.

Dar ce ştiu eu oare? Mă îndrept spre sala de curs, citind dintr-o invitaţie a unei organizaţii. Ochii mi se opresc asupra unei fraze: Sufletul este cum ne gîndim la ceilaţi şi cum ne înţelegem pe noi.

Mă uit în jur şi văd culoare înguste, pe alocuri luminate. În depărtare se văd nişte scări... dar foarte departe. Este facultatea parcă mai schimbată, o imensitate de materie inertă care adăposteşte de ani buni generaţii de studenţi şi care dacă ar fi avut un suflu de viaţă ar fi simţit o multitudine de suflete de studenţi. De ce mă gîndesc mereu la suflet?

Aud zgomote, rîsete... e clar vine populaţie la parter. Feţe necunoscute se perindă în jurul meu, le zîmbesc, ei nu mă văd, trec mai departe. Lumea e agitată. Se întîmplă ceva şi eu nu ştiu. Acum ar fi trebuit să mă întîlnesc cu un coleg şi nu mai vine.

Lîngă mine se adună un grup destul de mare de studenţi. Complotează. Aşa se pare. Dar dacă e aşa secret de ce stau lîngă mine? Eu îi aud iar ei nu mă văd. Ce se întîmplă? Vorbesc destul de tare.

Da! Trebuie să reuşim. I-o coacem noi şi nu se va mai bagă în seamă aşa de mult. Ho, ho dar ce idee ai! Crezi că o să se prindă că vrem să-l păcălim? Mai mult ca sigur că nu. Are încredere în mine. Bun! Voi ştiţi ce aveţi de făcut? Da. Nici o problemă. De fapt la asta ne pricepem cel mai bine.

În spatele meu două fete vorbesc. Şuşotesc, dar eu aud clar ceea ce spun. Mă întorc şi mă uit fix la ele. Nu se uită la mine, de parcă nici nu aş fi acolo, dar totuşi sînt!!! Eu sînt!!! Ce ciudată analogie îmi vine acum în minte. Dacă sufletul ar putea striga mai mult ca sigur ar spune: sînt şi eu aici! Dar tace... la fel ca mine. Încep să ascult din nou.

Ai auzit? Măine vor merge la piscină. Va fi şi el acolo. Trebuie să mergem. Dar ora coincide cu un seminar. Nu mai contează. Vor fi ei acolo. Uf, nu fă faţa asta. Nu degeaba sînt acum la facultate. Vreau să mă distrez, adică vreau să ne distrăm.

Se îndepărtează şi mă lasă mai pe gînduri. Parcă între studenţie şi distracţie (superficială) ar mai lipsi ceva. Dar în fine eu nu sînt ele şi nici ele nu sînt eu. Dar oare cum e sufletul lor de student? Mic sau mare? Color sau incolor?

Se aude un zgomot puternic. Doi studenţi se ciocnesc şi cărţile au căzut pe jos. Numai lîngă mine se întîmplă atît de multe... prea multe. Hei! Ce faci? Cîte cărţi ai... Prezinţi la un seminar? Nu chiar. Am picat vreo 3 examene şi mă pregătesc pentru sesiunea următoare. Dar mai avem o grămadă de timp... Nu chiar, vreo trei săptămîni.

Nu mai pleacă nimeni la cursuri? Holul e aglomerat, parcă e mai multă lume ca oricînd. Eu sînt în mijloc, văd scările care sînt departe, prea departe. Facultatea este plină de zumzet, de zgomotele paşilor mai mult ca oricînd. Ce să fac acum? Ce face oare sufletul de student? Se simte şi el oare înecat atunci cînd nu-i dăm voie să se desfăşoare?

Nu mi se răspunde poate pentru că nu sînt răspunsuri în exterior. Ce să fac? Continui jocul dacă tot mă văd în mijlocul unui grup de fete.

De cînd nu te-am văzut! Cum merge? Bine. Ştii, anul II vrea să organizeze o ieşire la aer. Nu-mi mai spune, eu care stau cu nasul în calculator. Nu vii şi tu? Nuu.. licenţa bate la uşă. Distraţi-vă cît mai mult, dar mai citiţi şi voi din cînd în cînd.

Încep să gîndesc din nou. Viaţa de student se desfăşoară între primul şi ultimul an. Sufletul este mereu prezent dar resimţit mai mult în ultimii ani. Atunci trăieşti mai intens totul, atunci amintirile se împletesc şi simţi nostalgia anilor de început.

Stau şi mă uit în gol. E linişte din nou şi sînt undeva în mijlocul holului. Am vaga senzaţie că am "trăit" aşa cum fac şi aceşti pereţi din jurul meu timpi şi timpi. Sufletul de student este prezent în noi şi se manifestă de fapt prin însăşi activităţile din fiecare zi. Noi sîntem şi răi şi buni, ne bucurăm şi plîngem.

Am văzut momente din viaţa unor studenţi care au senzaţia că numai ei există pe lumea asta, că ei trebuie să rezolve toate problemele şi că sînt singurii care suferă. Ca să nu mai spunem că nimeni pînă acum nu a mai avut atît de mult de învăţat sau nu a mai avut un examen picat. Există o lume colorată, o lume fascinantă a sufletului de student pe care însă puţini sînt cei care o conştientizeată şi care o trăiesc din plin. Ce am văzut eu sînt doar fragmente! Dar cîţi din cei care au trecut pe lîngă mine s-au întrebat oare de ce fac ceea ce fac, ce se află oare în spatele tuturor sentimentelor lor? Şi răspunsul este atît de simplu. Este sufletul lor de student.

Văd scările şi sînt aproape. Încep să urc şi să zîmbesc. Am convingerea acum că sufletul de student este dătător de: surîs, uimire, fiori, libertate, energie, tărie iar eu am ocazia să trăiesc din plin pentru că sînt abia la început.

Anda Niculescu