A trecut şi luna lui mai, lună în care Asociaţia „Arta de a trăi” a organizat pentru prima data la Iaşi un festival al sufletului. Timp de cinci zile s-a urmărit a se realiza cît mai multe activităţi care să scoată în prim plan problematica sufletului.

Motivaţiile care au stat la baza creării festivalului

Cu toate că mai toţi oamenii vorbesc în fiecare zi despre suflet, realitatea ne arată că foarte puţini ştiu să răspundă la întrebarea „ce este sufletul?”. Această stare de fapt s-a constituit în principala motivaţie care ne-a determinat să organizăm un festival al sufletului. Dorinţa şi totodată necesitatea de a afla răspunsuri cît mai complexe la întrebarea „ce este sufletul?” ne-a dat imboldul să organizăm în perioada 18-22 mai nu mai puţin de nouă sesiuni de comunicări în cadrul cărora peste treizeci de persoane au urmărit să răspundă la întrebarea „ce este sufletul?”.

O a doua motivaţie care ne-a determinat să facem acest demers şi să organizăm un festival al sufletului a fost dorinţa de a contrabalansa predominanţa materialistă a lumii. Secolul al XX-lea a fost un secol al materialismului, iar secolul al XXI-lea continuă încă această tendinţă. Adevărul spiritual, acelaşi indiferent de religie sau credinţă, afirmă oriunde în lume, că ordinea firească a lucrurilor ar trebui să plaseze în pe primul loc în viaţa oamenilor aspiraţia la desăvîrşire spirituală, iar aspectele de ordin material ar trebui să rămînă secundare şi subordonate spiritului sau sufletului. Deoarece această ordine în care sufletul sau spiritul să fie principala preocupare a omului este încă departe de a se impune ca mod de viaţă, am dorit să facem un demers prin care să declanşăm restabilirea ordinii spirituale, ordine fără de care omul se poate autodistruge. Andre Malraux, de exemplu, afirma în urmă cu cîteva decenii că dacă secolul XXI nu va fi un secol religios (în care modul de viaţă curent să aibă în prim plan aspiraţia la desăvîrşire) atunci nu va mai fi deloc.

O altă caracteristică a modului de viaţă materialist (în care adevărul ştiinţific este singurul acceptat) o constituie fragmentarea vieţii şi împărţirea oamenilor în tot felul de grupuri şi grupuleţe care aproape că nu mai păstrează nici o punte de legătură între ele. Oamenii de ştiinţă s-au împărţit pe domenii din ce în ce mai înguste şi mai comunică doar cu cei din cadrul aceleiaşi specializări. Divizarea este mult mai amplă decît aţi tinde să credeţi. De exemplu, chirurgii se întîlnesc la simpozioanele de chirurgie, cardiologii au propriile lor manifestări etc. Este tragică această divizare şi separare continuă a oamenilor, această înstrăinare a unuia faţă de celălalt. Viaţa socială nu poate să subziste în afara legăturilor care se stabilesc între oameni. Şi ce observăm actualmente? În pofida acestei realităţi care a înstrăinat oamenii unii de alţii există un curent de globalizare. Globalizarea este o consecinţă directă a creşterii nivelului de conştiinţă la nivel de masă. Omul trebuie să ajungă chiar la o conştiinţă cosmică. Numai că problematica globalizării are ca motor principal aspecte de ordin material şi economic. Cu o asemenea bază nu numai că va fi practic imposibil să se obţină o conştiinţă planetară dar chiar şi ceea ce s-a construit pînă acum se va ruina. Nimic din ceea ce nu este clădit pe adevărul spiritual nu poate să reziste. Un cleric grec spunea acum cîţiva ani că Uniunea Europeană, în curs de extindere şi consolidare este ca o maşinărie care îşi caută un regim optim de funcţionare din punct de vedere economic şi în numele acestei creşteri economice sînt sacrificate sufletele oamenilor. În concluzie, este necesară o abandonare a concepţiei materialiste asupra vieţii, este necesar ca sufletul să revină în prim plan.

Festivalul pe care l-am organizat a pornit şi de la conştientizarea necesităţi de a reuni oamenii cu preocupări spirituale (oameni divizaţi acum în tot felul de grupuri şi grupuleţe) sub aceeaşi cupolă, astfel încît eforturile acestora să se pună la unison şi să contribuie în mod decisiv la schimbarea dominantei vieţii sociale de la un materialism acerb la o spiritualitate elevată, deschisă, luminoasă şi salvatoare. Desigur, adevărul ştiinţific îşi poate continua evoluţia, dar el trebuie să fie subordonat adevărului spiritual. Aceasta este cu adevărat o necesitate dacă vrem să avem un viitor!

O a treia motivaţie care ne-a determinat să realizăm Festivalul Sufletului a constitui-o necesitatea de a readuce în sufletele oamenilor BUCURIA. Vedem tot mai rar în zilele noastre oameni fericiţi, bucuroşi şi atunci ne-am gîndit că oamenii sînt de fapt cumplit de flămînzi. Am avut iniţiativa de a îndemna oamenii la un regim de „hrănire” intensiv cu manifestări artistice de înaltă ţinută. Astfel s-a conturat cea de-a doua secţiune principală a festivalului şi anume organizarea a cît mai multor manifestări artistice valoroase. Dacă o parte din oameni merg din cînd în cînd la o piesă de teatru, mai rar la un spectacol de operă şi rareori la un concert simfonic, noi am îndemnat participanţii la festival să meargă pe parcursul a cinci zile la cît mai multe manifestări artistice. Le-am oferit posibilitatea să meargă la un spectacol de operă, la un concert simfonic, la o piesa de teatru şi să viziteze mai multe expoziţii. Am fi dorit să organizăm şi cîteva concerte, dar din păcate nu am avut priceperea sau mai exact fondurile necesare pentru a concretiza această idee. Am fi dorit să oferim oamenilor un concert de muzică electronică, un concert de muzică folk, un concert de muzică populară şi un concert de muzică religioasă. Participarea într-un timp relativ scurt la multiple manifestări artistice se poate constitui într-o veritabilă sursă de putere sufletească. Atît timp cît mergi doar la acele manifestări artistice faţă de care ţi-ai dezvoltat o anumită preferinţă, sufletul nu se trezeşte cu adevărat. Participarea la mai multe manifestări artistice diferite ca factură, ajută la dezvoltarea sufletului şi chiar la schimbarea punctului de vedere predominant materialist pe care îl avem asupra vieţii. Sperăm că printre dumneavoastră, cititorii acestei reviste, putem găsi oamenii care să ne ajute ca la următoarea ediţie să oferim mult mai multe manifestări artistice participanţilor la festival.

Aceasta a fost tripla motivaţie care s-a aflat la baza festivalului.

Modul în care am conceput acest festival al sufletului

Am considerat că este necesar ca festivalul sufletului să fie un festival deschis tuturor celor care consideră ca au ceva frumos de spus despre suflet, fie prin cuvînt sub forma unei comunicări, fie printr-un talent artistic special. Dorinţa noastră a fost aceea de a aduna sub aceeaşi cupolă tot ceea ce este frumos şi valoros din punct de vedere spiritual, indiferent de domeniul din care provin cunoştinţele şi experienţele respective.

Religia este cu siguranţă calea cea mai eficienă şi răspîndită care are ca obiect principal de activitate desăvîrşirea sufletului. Credinţa Creştin-Ortodoxă, cea mai răspîndită în ţara noastră are capacitatea şi mijloacele necesare de a asigura fiecărui om un suflet sănătos şi chiar mai mult de atît, are capacitatea şi scopul de a conduce orice suflet către mîntuire. Este un adevăr pe care nu îl contest. Însă, pe de altă parte realitatea ne arată că dintre cei peste 80% dintre români care se declară credincioşi ortodocşi, doar un număr insignifiant dintre ei ştiu ce este sufletul şi consideră că au un suflet sănătos. Foarte puţini dintre creştinii ortodocşi au cu adevărat în prim plan viaţa spirituală şi aspiraţia la desăvîrşire. Majoritatea celor care declară că sînt creştini sînt totuşi animaţi de o concepţie predominant materialistă asupra vieţii. Faptic, se observă că ceea ce le motivează trăitul sînt valorile lumii materiale şi centrul de greutate al fiinţei lor se află în corpul material şi nu în suflet. Festivalul sufletului, apelînd la modalităţi diferite de exprimare, poate oferi multora dintre creştini soluţii pentru a-şi redescoperi perceptele propriei religii.

Participarea la o serie de sesiuni de comunicări despre suflet avînd ca invitaţi specialişti în filosofie, psihologie şi spiritualitate este o acţiune binevenită pentru orice om, deoarece în astfel de comunicări adevărul ştiinţific şi cel spiritual coexistă cel puţin pe picior de egalitate.

Ar trebui să înţelegem că spiritul de colaborare între toţi cei care sînt animaţi de problematica desăvîrşirii spirituale constituie o atitudine mult mai eficientă. Este păcat să ne intolerăm unii pe alţii chiar dacă ceea ce ne diferenţiază este mult mai mic ca pondere faţă de ceea ce ne aseamănă. Am aplicat acest principiu mai bine de 10 ani în arta de a trăi şi realitatea a demonstrat că au avut de cîştigat sufleteşte toţi cei sinceri în aspiraţia lor de a deveni mai buni, indiferent de religia căreia îi aparţineau. Ce este mai important? Să declari că eşti creştin şi că eşti un om care crede în Dumnezeu şi în realitate să-ţi umezi instinctele egoiste, sau să fii un om care ştie ce este sufletul şi caută să se îmbogăţească cu calităţile sale fundamentale cum ar fi: generozitatea, iubirea, sacrificiul, înţelepciunea? Trecerea de la o credinţă declarată la o credinţă aplicată ar trebui să fie principalul obiectiv al oricărei religii, al oricărui om şi de ce nu? chiar şi al Statului.

Festivalul sufletului este şi va fi un festival deschis tuturor celor care au ceva frumos de spus despre suflet, care au reuşit să conştientizeze acest obiectiv şi care îşi doresc să trezească şi alţi oameni faţă de adevărul spiritual.